Ce este o Intreprindere Sociala ?

Economia Socială.

Conceptul se regăsește  încă de la primele forme asociative care au apărut în Europa secolului al XIX-lea.

  • În Franța , în anul 1834, se înființează prima asociație de producție a meșterilor bijutieri. Principiile de funcționare se regăsesc și astazi în legislația franceză privind Societațile Cooperative de Producție. Tot atunci în Franța se inființeaza și prima Cooperativa de Consum.
  • În Anglia anului 1844 se dezvoltă primele structuri ale cooperativelor de consum, cooperativelor de producție, cooperativelor agricole și cooperativelor în domeniul educației.
  • În Germania , Frederic Guillaume Raiffeisen dezvoltă prima casă de credit pentru țărani, ale caror principii vor fi preluate în Franța pentru a lua ființă primele Case de Credit Mutuel.

Urmare a producerii unei veritabile ,,revoluții globale a asociativității’’ prin care oamenii se asociază pe baze voluntare în organizații ofertante de servicii sau organizații protectoare/realizatoare ale unor scopuri de grup, s-a constituit cel de-al treilea sector , desemnat ca și ,,sector nonprofit’’ , ,,sector independent’’ , ,,sector nonguvernamental’’ , ,,sector voluntar’’ , ,,sector caritabil’’ , economie socială’’ , sector al socieatății civile’’ etc.

………….

Specificarea organizațiilor din cel de-al treilea sector este conferită de următoarele caracteristici esențiale :

  • Sunt entități private din perspectiva proprietăți și a generării profitului, dar publice prin finalități, întrucat ofera spre consum ,,bunuri colective’’ sau produse cu utilitate publică (servicii de sănătate, educative , cultural etc);
  • Sunt entități dependente de tendințele conturate pe piața distribuției/redistribuției veniturilor, pot genera profit, dar suporta restricții sau interziceri privind redistribuirea profitului către cei care le controlează / conduc;
  • Sunt independente de instituțiile și aparatul guvernamental, dispunând de mecanisme de conducere autonomă;
  • Presupun participarea persoanelor angajate/ asociate / voluntare, într-o proporție variabilă.

……….

 

Sfârșitul secolului al XX-lea aduce primele reglementări juridice ale sectorului economiei sociale în câteva țări europene: Franța (1981), Italia (1991 – cooperativelor sociale li se atribuie un statut național de ,, intreprinderi cu scop social’’) , Belgia (1995 – reglementare ,, Companiei cu Scop Social’’) , Portugalia (1998 – reglementare ,, cooperativelor de solidaritate socială’’ ) Spania (1999- reglementarea cooperative cu intiațivă socială).

În România , primele manifestări ale economiei sociale se regăsesc încă din 1851, prin înființarea Societăți de Economie, Credit și Ajutor ,,Infratirea’’ , la Brăila. Mișcarea cooperatistă de credit se întemeiază pe bancile populare cu activitate locala. Acestea se dovedesc a fi ,,cele mai bune instrumente pentru satisfacerea nevoilor de credit pentru agricultura, la sate, și a nevoilor meserișilor, micilor industriași și a functionarilor de la orașe’’. Reputatul dascal, om de știință și om politic Spiru C. Haret este recunoscut în România drept cititorul băncilor populare. Începând cu anul 1882 iau ființă societăți cooperative ale meseriașilor și comercianților în multe localități din țară, astfel că pâna în 1928 se înființează peste 4.000 de cooperative.

Primele reglementări privind asociașiile și fundațiile apar în România în 1921, dar după 1947, societatea civilă și structurile asociative au fost desființate. Peste 1000 de asociații locale și naționale , obștești, profesionale sau culturale au fost desființate. Asociațiile și fundațiile au cunoscut după 1989 o puternică revigorare, dezvoltarea lor fiind generată de necesitatea reconstruirii societății civile, dorința cetățenilor de a participa la rezolvarea unor probleme ale lor sau ale societății dar si de facilitate si inlesnirile acordate prin diferite reglementari nationale si locale.

Principiile  prin care economia socială este definita în ‘’Cartea principiilor economiei sociale ‘’ dezvoltată în 2002 sunt :

  • Prioritate acordată obiectivelor sociale și nu capitalului.
  • Structuri private
  • Asociere voluntară și deschisă
  • Controlul democratic exercitat de membrii
  • Îmbinarea intereselor membrilor  și a interesului general
  • Gestiunea autonomă și independentă față de autoritățile statului
  • Majorarea profitului să fie folosită pentru atingerea obiectivelor de dezvoltarea durabilă și de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general
  • Aplicarea și apărarea principiului solidarității și responsabilității.

În România putem identifica, ca forme de organizare ale economiei sociale :

  • Cooperative, case de ajutor reciproc, asociații, fundații – forme juridice cu tradiție în România
  • Unități Protejate Autorizate – cadru de reglementare relativ nou
  • Intreprinderi sociale de inserție

(date preluate de la : Institutul pentru Politici Publice, autor al Economia Socială: al treilea sector - Recomandări pentru buna funcționare a unei Intreprinderi Sociale în România)

Am reusit sa nu mai avem elevi discriminati in urma contestatiilor la bac si evaluare nationala!

Noutati: